A venit și timpul în care trebuie să spun „Rămâi cu bine, Brașov!”
Pe 8 martie 2015, veneam cu Laura la Brașov. Eu cu Mondeo-ul plin de lucruri și bagaje, Laura cu A-Klasse-ul burdușit așijderea. Ca doi ghiocei traversam Oituzul, urmând ca de a doua zi să ne începem viața în cea de-a treia urbe moldovă (după Iași și Torino).
Am descoperit un oraș fantastic pentru cei ce eram atunci – doi tineri la început de drum. Eu după câteva burn-out-uri severe. Ea, după primele decepții în debutul profesiei de farmacist. Pentru că ghici ce, dar Iașiul chiar este un oraș mega-competitiv, unde pentru a răzbate trebuie să depui eforturi imense. Eforturi care nu neapărat au meritat. Oricât am realizat pe plan personal, orașul era extrem de limitat ca dezvoltare și izolat geografic. Și salarii de batjocură. Pentru aceeași muncă depusă, în oricare alt oraș din țară aveai cel puțin un salariu dublu. Și jumătate de stres.
Ce a însemnat Brașovul pentru noi?
Cei 9 ani petrecuți la Brașov, pentru amândoi au marcat cea mai înfloritoare perioadă din viața noastră:
- Ne-am împlinit profesional
- Am evoluat din punct de vedere al bunăstării
- Am evoluat fantastic de mult din punct de vedere social. Chiar dacă drumul a fost extrem de sinuos. Înafară de familie nu a mai rămas nimeni din cei cu care am plecat la drum. Și ăsta a fost cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla.
- Am evoluat cultural – am cunoscut oameni faini, culturi faine, o istorie a locurilor fantastic de interesantă. Și reală. Aproape în opoziție cu manualele alea tâmpe semi-comunistoide de le-am prins în generală și liceu
- Ne-am descoperit pe noi. Am găsit răspunsuri la întrebări de bază la care nici măcar nu ne-am gândit vreodată: Cine suntem defapt? Ce vrem noi (și nu ce vor alții pentru noi)? Ce suntem dispuși să facem? Cum suntem dispuși să facem lucruri? Când trebuie să facem anumite lucruri?
- Noi, Mura, __, Tom …
Și am descoperit ce înseamnă un oraș decent. Nu wow, dar nici să simți suflul ghetoului. Un oraș normal, liniștit, cu criminalitate destul de redusă, fără ambuteiaje, curat, nederanjat de lucrări majore de infrastructură. Un oraș căruia cu greu ai putea să îi reproșezi ceva.
Un oraș cu istorie și multi-etnic în care poți vedea de ce noi, din anumite zone, suntem mereu dezrădăcinați
Și totuși, de ce plecăm
Pentru că mare parte din cele realizate pe perioada șederii noastre la Brașov, nu s-au întâmplat la Brașov. Mai în glumă, mai în serios, Brașovul a fost doar dormitorul nostru.
În centrul vechi, în cei 9 ani de ședere, nu cred că am fost de 20 de ori. Plimbări în Poiană? Maxim 10… Mers la Mall în Brașov? Păi, am vizitat mai des Mall-urile din București, Ploiești, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara etc..
Dar poate credeți că măcar pe partea medicală, Brașovul a fost top. Păi… când am avut probleme serioase, nu s-au rezolvat la Brașov, dimpotrivă. Am rezolvat problemele la București sau Cluj-Napoca.
Iar profesional, mare parte din timp, Laura a lucrat în Sinaia. 6 ani din 9. Iar de mine știți deja că frecventez Bucureștiul destul de des (adică cel puțin o dată pe săptămână). Iar >90% din oamenii cu care interacționez profesional, nu sunt din Brașov. Social, 99% din oamenii cu care interacționez, nu sunt din Brașov.
Și drumul spre București a devenit infernal. până la pandemie, în maxim două ore jumătate eram în București. Acum, e aproape imposibil să mai faci drumul sub trei ore jumătate, indiferent de ziua sau ora la care mergi. Centura la Azuga a picat. Cea la Bușteni a picat, A3 pe sectorul montan e la minim 30 de ani de realizare. Autostrada spre Bacău e la minim 10 ani depărtare. E din ce în ce mai greu să ajung în timp util acolo unde am nevoie să ajung.
Motiv pentru care am decis să părăsim Brașovul, să fim mai aproape de locurile cu care interacționăm defapt. Personal și profesional.
Mulțumesc, Brașov!
Voi reveni cu drag, oricând, în Brașov. Ca turist, investitor sau ca profesionist. Derulez în continuare proiecte mega faine în zona Brașovului, cu super-oameni și nu intenționez să îmi reduc implicarea.
Mulțumesc că m-ai învățat ce înseamnă un oraș corect. Că ne-ai dat răgaz să ne îndreptăm viața. Să realizăm cât de importantă este liniștea și normalitatea. Și cât de nocive sunt aglomerația, stresul și supra-competitivitatea. Și că ani la rând mi-ai oferit cea mai tare priveliște:
Dar, toți creștem, toți ne dezvoltăm. Însă, fiecare în felul său. Motiv pentru care, de aici încolo, drumurile noastre se despart. Și oricând crezi că-ți pot fi de ajutor, știi că am să vin cu drag, să ajut. Drum bun!